Sus la Calvar

Parcă Te văd pe Via Dolorosa
Urcând cu crucea grea pe spate,
Purtând ocara și pedeapsa,
Povara grelelor păcate...

Purtai și boli, și suferințe,
Și fărdelegi, și răzvrătiri,
Purtai atâtea umilințe
Atâta ură, clevetiri...

Purtai păcatul omenirii
Pe umerii firavi de om,
Tu, Împăratul Nemuririi
Din galaxii până-n atom.

Tu Fiu iubit de Dumnezeu,
Ai suportat umil durerea
Nu ai răspuns la rău cu rău,
Doar ai tăcut păstrând tăcerea.

Pășeai tăcut precum un miel,
Un Miel venit din veșnicie,
Purtai povara singurel
Să ne ridici din grea robie.

Ochii Tăi mari și plini de lacrimi
Plângeau atunci lacrimi amare,
Dar nu pentru ale Tale patimi
Ci făr'delegile murdare

Ale întregii omeniri
Pornită doar să facă rău,
Căzută-n voia negrei firi
Ce L-a uitat pe Dumnezeu.

Ce fel de dragoste măreață
Și ce puternică iubire!
Ai renunțat la a Ta viață
Să aduci lumii mântuire!

Iubirea Ta nemărginită
Și dragostea de Dumnezeu
A-nvins acolo la Golgota
Și ne-a spălat păcatul greu.

Cum aș putea să-Ți mulțumesc
Iubirea ce mi-ai dat-o în dar?
Decât să-Ți spun că Te iubesc
Că ai murit pe cruce la Calvar!

Amin!
29.10. 2024